Vă aștept la copacul bătrân, atât îi spun prin telefon copilului, copilului singur împreuna cu alt copil dintre ai mei singur, fără să recunosc chemarea bătrânului apoplectic, ce începe și-mi secretă despre un alt viitor de singurătate, mereu altul și altul, îmi vorbește de parcă ar trebui să-mi amintesc fiecare infinitezimală descuamare, de parcă iluzia clipei fericite n-ar fi adevărată, de unde știi tu, copacule vorbitor, de unde știi cum e când cresc copiii?
