Cartea este un mic jurnal în care autorul, un băiat de 13 ani, povestește câteva întâmplări trăite alături de Kiti, sora sa cu autism.
Cartea, care are o grafică deosebită, este ilustrată cu desene pe tema „Eu și fratele meu” realizate de copiii din mai multe grădinițe bucureștene. Întâlnirea fericită dintre text și ilustrații va fi pe gustul copiilor, dar și al adulților, care vor regăsi în acest neobișnuit jurnal optimismul și umorul atât de necesar celor care trăiesc alături de un copil cu autism. Vârsta autorului conferă textului o prospețime aparte și transformă lectura într-o călătorie plăcută, chiar terapeutică, într-o lume percepută de obicei în tușe dramatice.
Cartea a apărut cu sprijinul Asociației Învingem Autismul.
Alte detalii
| ISBN-13 | 9786069246474 |
| Anul aparitiei | 2012 |
| Editura | Frontiera |
Review-uri
genial de alexandra_diana – 31 iulie 2013
Aceasta carte, sub forma unei brosuri, relateaza povestea unui baietel care are o surioara bolnava de autism. Cel care spune istorisirea este insusi fratele micutei, lucru care face sa para mai interesanta povestea. Fetita este prezentata sub forma unui copil normal, care nu face nimic deosebit fata de ceilalti copii. Se simte nevoia baietelului de a o proteja pe fetita, de parca aceasta ar fi citit jurnalul sau si l-ar fi acuzat daca ar fi scris ceva gresit despre ea. Povestea este insotita de ilustratiile fetitei, ceea ce ii confera jurnalului un ton copilaresc si naiv. Din aceatsa carte invatam faptul ca fratii au un cod anume dupa care se inteleg intre ei, numai de ei stiut. Chiar si faptul ca sora sa, Kiti, fura biscuiti, lucru de altfel pedepsit de catre parinti, este prezentat de catre fratele mai mare intr-o maniera hazlie, aproape inocenta. Cartea are ca scop aducerea aminte de copilarie si trezirea unui sentiment de intelegere si companiune fata de cei bolnavi sau cei care au in componenta familiilor lor bolnavi de autism.
Recenzie de andreea LIBRARIA QUINET – 30 septembrie 2013
Asa cum Kiti a fost un cadou primit de Craciun, la fel vrea si Horia sa fie aceasta carticica pentru surioara lui. Este de-a dreptul uimitor cum se adapteaza copiii tuturor situatiilor si mai ales cum pot face dintr-un lucru dificil, asa cum este ingrijirea unui copil cu autism un lucru placut si distractiv, ca relatia dintre Kiti si familia ei. Acesti copii au nevoie de o atentie deosebita din partea familiei, de afectiune, intelegere si timp dedicat doar lor. Tocmai de aceea Horia scrie aceste randuri, pentru ca vrea sa ne arate ca se poate, ca sora lui nu este cu nimic diferita “pana la urma ce era asa de rau? eu eram tot eu, Kiti, tot Kiti, jucariile tot jucarii, mami si tati la fel.”
Trebuie sa invatam sa zburam de Daniel (Libraria Quinet) – 27 iunie 2013
Este impesionant cum se pot intelege copiii intri ei, chiar si atunci cand unul are probleme grave de sanatate: mai precis Kiti sufera de autism, o boala care mai nou ii sperie pe toti cei care se gandesc sa aiba copii. Horia Rizea este fratele mai mare al lui Kiti si ne povesteste experienta lui cu surioara mai mica bolnava de autism. De la plans, la gangurit, furat biscuti si zburat, Horia ne arata ca surioara lui nu are nimic neobisnuit pentru el, pentru ca asa o stie si asa o iubeste. Sinceritatea de copil cu care Horia povesteste pe scurt istoria surioarei lui si a relatiei lor te va cuceri imediat si te va duce pentru o vreme pe meleagurile mult ravnite ale copilariei.
in zbor barba chiar nu creste de oana.moldoveanu – 14 octombrie 2012
O carticica bazata pe experienta unui pusti de 13 ani care are o sora, Kitty, bolnava de autism. Este uimitor cum Horia reuseste sa se integreze in lumea surorii lui, sa o inteleaga si sa-i inteleaga boala. O carte emotionanta despre inocenta, maturizare precoce si zbor in care barba nu creste.