Niciodată un loc dezolant, pădurea astăzi atinge transparență maximă. Sunt un artefact mobil într-o uriașă radiografie tridimensională, dar ochii ce mă privesc o fac cu destulă indulgență, nu-i spune radiologului că nu există frumusețe într-o radiografie. Desigur, mă ajut de lumină ca să-i prind clocotirea incandescentă, dar trucul acesta este trucul oricărei ființări, să mi se ierte, rog. Niciodată în dezolare? Măcar există speranță.
superbe pozele dar si cizmele 🙂
Multumesc pt apreciere, cizmele au 15 ani 🙂
eram sigura de “timpul” cizmelor, pt ca si eu am asa si mi se par cele mai frumoase si trainice!