“O să mi se ducă buhul că sunt un aboliționist nemernic”*

Felix este astăzi la școală Huckleberry Finn pentru un minut, accesoriul care îl va apropia mai mult de personajul pe care și l-a ales este o pălărie neagră, bărbătească, cu boruri largi și cu vreo trei numere mai mari decât i s-ar potrivi, găsită întâmplător și fericit ieri dimineață la tati în portbagaj. Să învețe o replică a unui erou de carte și s-o joace cât mai autentic în fața colegilor, aceasta a reprezentat tema de sfârșit de săptămână și a fost o temă frumoasă, întrucât ne-a dus încă de dimineață în biblioteca lui Horica, în căutarea unei cărți, a unui personaj și a unei replici a acestuia care să fie cât de cât sugestivă sau nu neapărat. Felix ar fi vrut să fie Scooby doo, dar l-am convins că nu putem decât improviza o replică a îndrăgitului câine lacom, întrucât nu știu de existența unor povestiri scrise despre acest personaj și chiar de-ar exista, acestea nu sunt de găsit în bibliotecile noastre. Apoi s-a gândit să căutăm o replică de-a lui Habarnam de pe lună, însă a revenit asupra deciziei pentru că el nu este un pitic, așa cum sunt colegii mai mici de la pregătitoare, așadar rolul nu i s-ar potrivi. I-am propus apoi un personaj impozant, special, cu siguranță o replică spusă de Don Quijote de la Mancha va fi de efect, însă, iarăși, ideea de a purta o mustață și o barbă nu i-a surâs lui Felix. Am ajuns cu căutările la Tom Sawyer, celebrul erou al copilăriei tuturor, iar aici, făcându-i o scurtă descriere despre Tom, lui Felix i s-a luminat fața, da, Tom să fie, ca-n TomsiJerry. Numai că după ceva căutări, nu foarte temeinice, am constatat că Aventurile lui Tom Sawyer apare în bibliotecă numai în limba engleză, de care Felix nu a vrut să audă. Dezamăgit, a revenit la prima lui opțiune, Scooby doo să fie, dar mi-am amintit imediat de prietenul lui Tom Sawyer, micuțul vagabond cu o educație precară, Huckleberry Finn, căruia însă am omis să-i fac o descriere amănunțită, ca să nu îl demotivez pe Felix, foarte minuțios căutător de detalii ale personajelor. Am ales și replica, pe care Felix a părut că nu poate să o învețe cu ușurință, mereu îi ieșea stâlcit de pe buze cuvântul ‘aboliționist’, iar verbul ‘a disprețui’ n-a fost memorat decât atunci când i l-am despărțit în două, dis-prețui, astfel încât să îi înțeleagă proveniența. Am tot repetat replica în cursul zilei, mereu în timp ce făcea alte lucruri, mereu cu mici împotmoliri, până la culcare. De dimineață însă, la șase, atunci când Felix se trezește și vine la capul patului meu, șoptindu-mi că se duce la toaletă, m-a întrebat dacă nu vreau să îmi spună replica, adică ‘aia cu asta așa e’, adică începutul ei. Binenteles că am vrut să îl ascult, mai ales că-mi place cum gesticulează și intonează partea cu ‘să nu mă mai scol de-aici, dacă te mint!’, iar surpriza a fost că a spus-o întreagă, fără greșeală și întrerupere, dovadă că noaptea este întotdeauna un timp prielnic pentru sedimentarea cunoștințelor, chiar când acestea par a se aglomera oarecum haotic în mințile copiilor. A fost o temă drăguță, nu-i așa?

*citat din Aventurile lui Huckleberry Finn, de Mark Twain

Leave a Reply

%d bloggers like this: