De(s)prinderi

Când cred că mai mult de atât nu se poate, fac o mare greșeală, ignor nemărginirea creativității umane.  Când cred că Kiti nu poate inventa ceva nou, ignor evidența, ea cu asta se ocupă de când o știu, să creeze noi și noi activități, lucruri care o fac fericită. Dar observ cu tristețe că nu am descoperit încă acea atracție specială și unică pentru ea, câteodată mă întreb cine spune despre mine că aș fi inteligentă, deși îi știu micile motive de bucurie, micile momente de activitate de relaxare. Aș vrea să nu se risipească mărunt în jur, ci să îi văd toată pasiunea strânsă la un loc, ca să năvălească toată din trupul ei într-o activitate folositoare minții și sufletului. Viața ei este o întâmplare paradoxală, deși privilegiată de un spirit liber înnăscut, cu toții în jurul ei ne străduim să o îndrumăm spre cel mai convențional trai cu putință, deoarece, nu-i așa, a fi altfel îți aduce nefericire.
 
 Crâmpeie de dialog:
 
 Îți place ploaia? întreb ca start de conversație,
 îmi spune că ploaia cu jucării o face fericită,
 de ce mai nou e secetă?
 
 Rochiile și fustele și bluzele te înfrumusețează, știi?
 da, știu, tu crezi că golesc în fiecare noapte dulapurile de haine doar pentru a te sâcâi?
 de ce sunt lacăte peste tot?
 
 De ce adormi pe jos, aș mai vrea să aflu?
 la întrebarea asta o să-ți răspund cu o întrebare: ce înseamnă pe jos pentru tine?
 dacă tot te interesează,  adorm acolo unde realitatea se scurge direct in vis!

 Mă iubesti?
 Da!

Leave a Reply

%d bloggers like this: