Călătoria cu ferryboatul durează atât cât timp îţi trebuie ca să oferi, pufulete cu pufulete, o pungă întreagă pescăruşilor infometaţi, în zborul lor orbital faţă de ambarcaţiunea solidă, zbor domestic, plin de speranţe pentru potolirea foamei fără efortul supravieţuirii dintr-o îndepărtată sălbăticie. Ne şi întrebam, oare există un grup, o familie de pescăruşi care sunt mereu privilegiaţii unui astfel de dejun şi, dacă da, cât de acaparatori şi stapanitori ai cuceririi făcute sunt ei? Oricum, Horica s-a bucurat enorm de hrănirea păsărilor, în ciuda faptului că, în lăcomia lor, pescăruşii l-au mai şi ciupit de degete de câteva ori.
Curajos tare! 🙂 … eu nu as fi ajut curajul sa ma las ciugulita de pescarusi.. mai ales ca au ciocuri destul de puternice….
mda, nici pe mine nu m a tentat…dar ne am simtit bine si de pe margine dand clic dupa clic doar doar prindem momentul. si l am prins.
Hitchcock! :)) Curajos, dar tot zic bine ca nu dureaza mai mult drumul!
ha ha ha, am postat una si mai si pe FB, horica era efectiv inconjurat de pasari. i a placut comparatia, e fan hitchcock:)