Spirit primavaratic

Alt an scolar, acelasi concurs de interpretare muzicala pentru copii, alta chitară, acelaşi Horica. Clasa a şasea, băiat mare, smells like teen spirit, chitară s-a schimbat într-una electrică, albastră, frumoasă de a stârnit ea însăşi aplauze. Filmul-cvasiacelasi, eroii-aceiaşi plus Alina, sosită cu Kiti de la plimbarea onor primăverii, luată instantaneu în primire de Felix ca partener ideal de joacă şi băgată astfel în gura cea rea a lupului, doi aparţinători mai în vârstă a unui alt copil care, tupeisti cum se ştiu, i-au recomandat agresiv să îl scoată pe Felix din sala în care şoaptele, râsetele şi, în general, atmosfera copilărească era dominantă. Dar ăsta nu e decât un exemplu nesemnificativ de comportament atât de bine întipărit în ADNul comunist al românului şi ca atare să-l uităm că e urât şi eu vreau să scriu aici frumos, aşa cum Horica a cântat la chitară, fără voce de data asta, cum Kiti a stat pe scaun şi a savurat de-a dreptul reprezentaţia fratelui mai mare şi cum Felix a condimentat dupăamiaza noastră cu câte un mieunat lansat în momente potrivite sau mai nepotrivite sau alte năzdrăvănii pe care cine îl ştie poate să şi le imagineze sau nu.