Drăguţe

Bătăi metalice regulate îmi dau trezirea sâmbătă dimineaţă. Horica doarme de obicei la ora asta, Kiti încă nu e în patul nostru aşa cum face ea când se trezeşte iar Felix nu e în patul lui, deci bănuiesc că bătăile vin de la el, din cealaltă cameră. “Ce baţi acolo?”, strig tare să mă audă şi monoton, fără modificări de tonalitate ca să nu-i trezesc pe ceilalţi. Bătăile se opresc, trec câteva secunde şi Felix apare în uşa dormitorului cu o maşinuţă într-o mână şi cu o crenguţă culeasă din parc în cealaltă. “Mami, nu bat eu, a căzut maşinuţa în băţ!”

***

Tot maşinuţa de mai sus stă nu într-un garaj ci locuieşte într-un coteţ.

***

Felix poartă cu el de o zi o carte de rugăciuni găsită în biblioteca lui Horica. O răsfoieşte din când în când şi o ţine sub braţ ca pe o mapă alteori.”Ce are Doamne Doamne pe cap?” ” Are o aură de sfânt, toţi sfinţii au aură în jurul capului, o lumină care ne arată că sunt foarte speciali. Uite-o şi în icoana de pe perete!” Felix o priveşte şi zice:” şi Spot a vrut să-şi cumpere o aură dar la magazinul lui nu existau decât căşti.”

Comments

  1. sunt adorabili!cam asa a facut si luca atunci cand a facut cunostinta cu Isus.remarca lui a fost "il a des lunettes le monsieur" (referindu-se desigur la cearcanele Lui confundate cu ochelari:-)

  2. A, acum am citit postul celalalt despre Spot.Pai era clar in cazul asta ca trebuia gasita urgent o justificare pentru care Spot nu are o aura.

  3. Pe mine intotdeauna m-a uimit cum gasesc copiii corespondente cat mai apropiate lor chestiilor abstracte.Felix este foarte dragut.

Leave a Reply

%d bloggers like this: