Ești insistentă când îi ceri ceva și refuză?, mă întreabă, referindu-se la Kiti, eu nu stau mult pe gânduri, fiindcă știu că sunt insistentă în general și în special când vine vorba despre Kiti, cea pentru a cărei educație am învățat cu toții să perseverăm, să așteptăm, să cerem, să ajutam, să inițiem, să primim răspunsuri. Da, zic așadar, sunt insistentă, dar uneori refuz conștient să fiu astfel, uneori mă satur eu însămi de insistențele mele, mă obosesc, iar atunci mă leg în gând de vorbele de copil mic ale lui Horică, cel care încerca la un moment dat să se calmeze pe sine, spunându-și, ‘gură, taci din gură!’, și-mi ordon insistent, ‘gură, taci din gură!’, fiindcă ești ridicolă, nesuferită, autoritară și rea.

Când Kiti vine noaptea, îmi spun, ‘să vină’, și ea vine. Este voința ei, cum aș putea să nu i-o respect? Dar s-a mai întâmplat să vreau să-i ‘corectez’ venirile nocturne și atunci am insistat, așa cum insist eu de mult, dar, mai ales, de destul de curând, de când m-a forțat să devin insistentă, enervant de insistentă. Insă n-am avut succes, Kiti a continuat să revină, prima oară, după un minut, apoi după câteva secunde și tot așa. Si am capitulat epuizată, fiindcă nici măcar eu, cu toată perseverența de care mă învinovățesc, nu i-am rezistat, dar nici mie însămi nu mi-am rezistat.

Azinoapte am auzit-o destul de în miez de noapte, a avut nevoie de câteva secunde, în care i-am auzit foșnelile și i-am intuit mișcările, apoi a ajuns. S-a aruncat în pat și și-a început foiala cu care m-a obișnuit, pe care nu insist s-o anulez. Dar a facut o prostie, nu conteaza ce, care m-a înfuriat. Am privit-o aspru prin întuneric și, fără să insist, am trimis-o din dormitor. A plecat, neschițând vreo urmă de protest. A înțeles că a greșit și, ca niciodată, n-a mai încercat să revină toată noaptea. Am tras o vreme cu urechea înspre ea și am înțeles la rândul meu că pot să mă culc liniștită.

Către dimineață, Kiti a revenit la baza ei de siguranță, veselă, înțelegătoare, mai înțeleaptă, fiindcă a aflat în miez de noapte că timpul duce furia departe, în spate, iar că mamei îi trebuie doar un surâs să mai uite de insistențele ei nebune.