Cum ne leagă

Există atât de multe bogății neexplorate în afara noastră, dar mai ales în noi! E drept însă că trebuie să atingi un anume grad de înțelepțire ca să poți să le descoperi și să te bucuri de ele. Se petrece la tot pasul enorm de multă acțiune aparent disonantă cu mediul, dar și cu sine, însă eu cred că o percepem stridentă, nelalocul ei mai ales pentru că nu suntem suficient de înțelepți pentru a observa cum și cât de amplu se leagă de cea de lângă ea. Cât de semnificativă este armonizarea asta ascunsă dintre fenomene, simțiri, idei, întâmplări și cât de discret ne determină pe noi, ființe, plante, celule, gânduri, este poate întrebarea căreia îi căutăm neobosit răspunsul.

Am văzut aseară un scurt interviu cu Andre Agassi în care povestea că odată cu Boris Becker, jocul masculin de tenis a cunoscut subit un nivel extraordinar al serviciului de tenis. AA povestea că era pur și simplu copleșit de acest serviciu neomenesc de puternic pe care îl desfășura BB până când. Până când, cu o intuiție miraculoasă, AA a observat o legătură stranie între plassamentul mingii la serviciu și mimica lui BB chiar înainte de serviciu, observație care i-a dat lui AA deodată cheia pentru a para și contracara nemaivăzutul serviciu al lui BB.

Toate aceste neclare, dar totuși autentice legături sunt tot atâtea împrejurări de reflecție și optimism până la urmă. Ne trebuie însă răbdare, fiindcă procesul cere timp, și credință.

Unde și de ce îmi dispar mereu lingurițele?

Am, avem multe întrebări nerăspunse, poate încă neformulate, poate încă neștiute, poate prea neînsemnate, poate prea sofisticate, poate fără răspuns, cu răspunsuri pe care vreau sau nu vreau să le aud sau cu răspunsuri de care sunt prea-plină. Sunt și eu câteodată unul dintre prea-mulții părinți ce nu contenesc cu întrebările, ce se găsesc adesea întrebând și întrebând retoric, căci a întreba este un lucru bun și este inevitabil, fiind expresia rațiunii, însă care se pierde adesea printre întrebări întrebătoare, de care se teme, dar se și leagă cu râvnă și speranță. Să întrebăm din curiozitate științifică ar fi cât se poate de minunat, numai că pe măsură ce copilul crește, ne găsim copleșiți de întrebări banale, neștiintifice, pentru care suntem nevoiți să născocim răspunsuri imediate, bune sau proaste, noi sau vechi, interesante sau mai neinteresante, numai să fie răspunsuri, pentru că întrebările zilnice nerăspunse se lasă cu lacrimi și durere, iar noi suntem extrasensibilizati de prezența lacrimilor și a durerii.

Întrebați, dragi părinți, întrebați, dacă aveți întrebări la care credeți că veți găsi un răspuns sau două, pentru că întrebările voastre se vor duce către o minte sclipitoare și un spirit curajos și liber, o să încerc și eu să fac același lucru, însă, deocamdată, nu pot să-mi iau mintea de la întrebarea ce mă macină de aseară, de când am realizat că iarăși nu mai găsesc nici o linguriță cu coadă lungă în toată casa, și anume: unde și de ce îmi dispar mereu lingurițele cu coadă lungă? Oare Kiti știe?