copilarie

Mi, Si, Sol

by maria, Posted on

“mi, mi, mi, mi, ,si, si, si, si, ,sol, sol, sol, sol,
mi, mi, mi, , , si, si, si, , , mi, mi, mi, mi…”, se aude un glas de copil acompaniat de o chitara. Corzile chitarei acordate chiar emit sunetele muzicale respective, glasul de copil le aproximeaza uneori si le suprapune bine alteori.

Dupa prima lectie de chitara de saptamana trecuta, Horia exerseaza zilnic, asa cum i-a recomandat domnul profesor, primele acorduri. Chitara este de dimensiune maxima astfel ca imbratisata de Horia pare si mai mare. Sub piciorul stang acesta si-a aranjat cateva enciclopedii, asa este pozitia corecta de cantat la chitara, i s-a spus. Mana stanga tine gatul chitarei, mana dreapta prin degetele aratator si mijlociu atinge corzile chitarei. Privirea ii este indreptata spre “partitura”, foaia de hartie cu prima lectie.

Ma uit la el emotionata. Vad ce-am vazut si cand a zambit prima oara, sau cand a pasit sau cand a plecat la gradinita…O imagine draga, unica! Este Horia, baiatul meu cel mare, care a ajuns sa tina in bratele lui o chitara adevarata si sa repete prima lectie…

“mi, mi, mi, mi, si, si , si, si, sol, sol, sol, sol…”

Urma de ren

by maria, Posted on

Credeți cumva că România, din perspectiva formei ei pe harta lumii, seamănă cu un pește? Se prea poate ca ăsta să fie răspunsul așteptat la lecția de geografie. Însă nu neapărat întotdeauna. Pentru că Horia crede că România seamănă cu urma unui ren. Și de-aia așa a și răspuns când a fost întrebat. Mi-a povestit despre asta când a sosit acasă, pentru că a crezut din spusele doamnei că a greșit ceva (!!!). Chiar a insistat să-mi deseneze urma de ren și să-mi explice de ce și prin ce neregularități harta României se aseamănă cu urma renului. Piciorele lui au câte 4 degete, două înspre față, adică nord pe hartă, al treilea spre exterior sau vest și al patrulea, subțire, spre interior sau est. L-am liniștit, nu, n-ai greșit nimic dragul meu, imaginația nu greșește, doar creează.

asa intrebare-asa raspuns

by maria, Posted on

In caietul lui Horia cu teme pentru vacanta:

1) scrieti trei lucruri care va reprezinta.

“seriozitatea, frumusetea si frica de metamorfi”.

Asa ca daca intalniti pe strada un baietel serios, frumos si infricosat de metamorfi sa stiti ca acela e Horica!

2)scrieti propozitii de trei cuvinte care sa inceapa cu aceeasi litera.

“Valentin, vezi vaca?

Costin cara comoara.”

3)alcatuieste propozitie cu cuvantul mostenire.

“Eu inca n-am nici o mostenire.”

King-Kong

by maria, Posted on

bzzzz, incearca o musca sa ne ameteasca rotindu-se in jurul nostru. Felix o vede si fuge la mine strangandu-mi speriat piciorul in brate “peie, peie!” aratind cu degetelul spre ea.
“Te sperie musca?”
“Nu, Kink Konk!”

“Ei, na!”

by maria, Posted on

Intalniri cu diverse persoane, aceleasi intrebari adresate lui Felix, extensia mea de doi ani si 39 de saptamani incoace: “cum te cheama?”
Raspuns: “ei, na!”
“Cati ani ai?”
Raspuns: “ei, na!”
“Altceva nu stii sa spui?”
Raspuns: “nu; ba da; ei, na!”

In parc

by maria, Posted on

In jocul sau preferat, “Horia, the explorer”, a aparut un nou personaj. Este unul intrupat de noul sau prieten cel mai bun, M. Actiunea se petrece in era jurasica, acum sub forma spatiului de joaca al unui parc bucurestean dintr-o perioada “ceva” mai recenta. Si este un joc inspirat astazi de filmele lui Steven Spielberg, Jurassic Park. Jocul este acelasi clasic cu rai si buni. Iar astazi H si M nu mai sunt dinozauri atacati de rai ci sunt exploratori.

Intru in parc si ii vad imediat din departare pe cei doi “exploratori”. Sunt doua siluete destul de inalte in multimea de bebelusi si toddleri din parc. Care alearga din tufis in tufis, dupa copaci, prin iarba. Kiti si F sunt si ei cu mine. F il vede pe H si alearga inspre el. Kiti merge senina mai departe tinandu-ma de mana. Mult mai tentanta i se pare iarba de la marginea aleii si o priveste cu jind.

Ajungem si noi doua in sfarsit la baieti. Intre timp “Horia, the explorer” a capatat trei personaje. A primit si urechila un rol, desi destul de secundar, e un fel de ajutor de “serif”. Bun si ala, F pare extrem de multumit si mandru. H i-o prezinta pe Kiti lui M: “ea e sora mea, Kiti!”. “E draguta”, crede M. Kiti insa nici nu-l vede pe M pentru ca a scapat in iarba. Cu hotarare smulge un smoc de iarba din care isi alege un fir gros si sanatos si cu multa pofta incepe sa-l mestece. M il intreaba pe H de ce mananca Kiti plante. “Asa e ea, mananca plante verzi, e ierbivora, stii, ti-am spus ca are problemuta aia mica! Dar sa zicem ca Kiti e un parasaurolophus (dinozaur ierbivor) si sa intre si ea in joc, vrei?”, raspunde H. “Da, sigur!”, spune M.

Acum am ragaz sa stau cu parasaurolophusul pe o banca si sa incerc sa il momesc cu ceva ierburi ca sa il determin sa zica “da-mi” in timp ce cei doi exploratori si cu ajutorul lor cel urecheat se rotesc in jurul nostru aparandu-ne de rai. Sunt adorabili in jocul lor lipsit de orice prejudecata.

Intamplari cu un baietel

by maria, Posted on

Intamplarea unu

Baietelul nostru este maricel dar nu atat de maricel incat sa-i zicem baiat inloc de baietel. Si este vesel si ghidus. Este atat de vesel incat de multe ori rade doar dintr-un gand. Rasul lui se rostogoleste la vale si se amplifica de se-aude peste mari si tari (ma rog, camere si camarute). Rasul lui se hraneste din ras. Deci daca incepe…

“GURA, TACI DIN GURA!!!”,spune gura care rade si opreste rasul numai pentru a reincepe ciclul peste ceva vreme.

Intamplarea unu se intampla neintamplator concomitent cu fiecare ciclu de mai sus.

Intamplarea doi

Baietelul este pasionat, vreau sa spun PASIONAT de biologie/paleontologie. Chiar asa, veti zice? Ei da, pe-acolo! Si tocmai a terminat un curs foooarte interesant de ornitologie. Pentru copii. Interesati cel putin. De subiect. Si pentru ca tocmai vine de-acolo, de la curs adica, le povesteste cu pasiune (v-am spus ca este pasionat) la masa unei cafenele parintilor si fratilor sai despre pasari rapitoare. “Stiti ca soimul calator zboara cu 300km/ora? Sau ca in timpul imperecherii cei doi soimi calatori indragostiti isi dau unul altuia betisoare pe care le arunca pe jos ca apoi sa isi incante perechea executand un zbor gratios? Sau ca, vai, felul de mancare preferat este bietul porumbel?” Si tot asa baietelul povesteste despre pasari rapitoare. Si mimica lui este si mai expresiva decat insusi cuvantul (fie vorba intre noi, asta se intampla putin si din cauza lipsei celor doi incisivi din fata, ca v-am zis ca e doar un baietel).
Dar vai! Ce se intampla? Deodata, dintr-o singura saritura, scaunul baietelului se tranteste cu zgomot de ciment, cestile si paharele de pe masa mimeaza un cutremur si baietelul este in picioare, cu ochii mari, speriati si gura deschisa intr-un tipat de spaima. “Ne ataca uliul!”
Toti privesc intr-acolo si incep sa rada. Chiar si baietelul o face. Si rade si rade ca la intamplarea unu. Pentru ca “uliul” nu e decat o vrabiuta.

Intamplarea trei

Tot baietelul e in intamplarea trei. E cu matusa lui dupa un mic dejun la o cantina. Baietelul e absorbit de ceva, nu stiu de ce anume pentruca e visator cateodata.
“Du, te rog, tava la locul ei!”, zice matusa.
“Nu!”, zice baietelul.
“Poftim? Ce-ai spus?”, e contrariata matusa.
“Nu, multumesc!”, raspunde baietelul…

MORALA: Nu am nici o morala pentru ca nu am nici o poveste. Sunt doar trei intamplari din timpurile reale si foarte recente, cu un baietel adevarat.
Si daca totusi cautati o morala, sa zicem: radeti des cu copiii vostri si radeti bine ca niste copii!