Citesc, stau întinsă pe canapea, cu capul pe brațul ei moale și cu picioarele îndoite, sprijinite de spetează. Kiti se aruncă pe canapea, ai zice că mă ignoră, dar de fapt își alege intenționat locul unde plonjează, direct pe abdomenul meu. Nu am reflex de apărare sau presiunea cu care mă apasă îl minimizează. Își culcă obrazul pe genunchii mei, eu nu pot rezista moliciunii și delicateței lui. Las cartea pe piept. Atâta seninătate în privire mă înduioșează, îi apăs obrajii cu palmele magnetice. Zâmbește prin toți porii. Îmi ridică cartea deschisă de pe piept și mi-o potrivește în mâini. Trebuie să citesc dacă o vreau aproape de mine. Citesc, iar Kiti adoarme în fund, cu obrazul sprijinit de genunchii mei.
