Am în minte să îi cos, ca de obicei, lui Kiti un mărțișor de bluză, dar nu găsesc prin casă decât unul cu ac de broșă, pe care chiar ea l-a confecționat pentru mine mai de mult. Nu este potrivit, mi-e teamă să nu se înțepe, astfel aleg să îi leg la butonieră un șnur de mărțișor, pe care îl asortez cu inimioara roșie brodată de mine pe salopeta. Primești și o agrafă roșie în păr?, nu insist, dar ea mă lasă să exagerez. La micul dejun Kiti, în loc să vestească primăvara, împrăștie cerealele lui Horică pe masă, iar băiatul, la rândul său, în loc să le adune, vestește o mică furtună asupra surorii sale. Cu atâția vestitori ai diverselor evenimente, dimineața devine cam agitată, astfel că nu se mai înțelege care ce anume vestește, de aceea devin mai explicită și îi înștiințez eu însămi de data asta pe băieți că surioara lor este astăzi, nu vedeți???, un mărțișor pufos și parfumat. Oooooo, se înmoaie cu toții de drag, iar Kiti primește plină de grație îmbrățișări. Să vină primăvara!