Diminețile vacanței de iarnă sunt pentru schi, deși aș zice mai degrabă că schiul în vacanță este pentru diminețile lungi ale zilelor. In rest, program de leneveală, activă totuși, în sensul că pregătirile pentru plimbările dupăamiezelor târzii sunt nesupuse stricteții orare cu care ne obișnuim vrând-nevrând în afara vacanțelor și deasemenea program liber ales, așa ca-n patinaj artistic, sau șezători în jurul mesei lungi care ne ține pe toți zece, ăștia ce ne-am strâns ca-n fiecare dintre ultimii șapte ani trecuți.
Mezinului îi șade bine echipat în clăpari, schiuri și cască pe cap, așa cum de altfel se întâmplă cu toți copilașii aflați în situații similare și ca atare îl echipăm astfel zilnic timp de una-două ore, atunci când eu, a lui mămică, decid să îi las pe Horica cu tatăl lui în vârf de munte și să cobor în alunecare vioaie la gândul reîntâlnirii cu copilul mic, acesta, nerăbdător la rândul său din același motiv cu al vioiciunii mele din rândul de mai sus, adică al reîntâlnirii. Deasemenea îmi potrivesc un pas alergător alert la coborâre, în ciuda oboselii resimțite în primul rând de membrele inferioare și ca urmare a dorinței de a îi revedea capul de ursuleț lui Kiti, cap acoperit trei sferturi de gluga lucitoare a hainei ei ‘de schi’. ‘De schi’ e doar o vorbă, o altă vorbă s-ar potrivi mai bine și anume ‘de zăpadă’ în cazul fetiței dragi și bune lipite zi lumină de bunicii ei și mai ales de bunicul ei, căci zi întuneric Kiti stă lipită de mine în patul mare de împrumut ce îl mai împărțim și cu Felix. Apoi, ca efectul de eliminare a grăsimilor excedentare să fie vizibil, dar în primul rând ca Felix să se bucure de alunecarea cu schiurile, îl iau cu mine pentru încă patru (număr ales aleator sau nu de Felix) coborâri pe pârtia ușoară de la bază și ăsta este încă un prilej fericit pentru mine de a îi asculta și a mă încânta cu născocelile lui nemaipomenite, pe care mi le servește, mulțumesc dragule, atât la urcarea cu babyliftul, cât și în timpul coborârii în slalom pe pârtie, născoceli de genul ‘mami, știi că Spotu-dinozaur când a urcat cu babyliftul n-a căzut niciodata’, la urcare sau ‘mami, noi acum înotam în spatele unor camile’, la coborâre.
Intre timp ajung și cei doi lăsați în vârf de munte la baza de schi și baza de familie, iar Horica aleargă ca disperatul să prindă cât mai multe coborâri pe aceeași minipista de poveste înainte să plecăm spre casă, ocazie cu care îl localizez frecvent în cele mai asimetrice poziții față de mine și fratele lui, când în același sens cu noi, când invers, când în fața noastră, când în spate, când chiar pe același suport ce ne trage sus, la start. Si tot între timp, Kiti se plimbă cu bunicii pe margine și mai scapă din când în când cu mâna în zăpadă pe care o duce așa cum aproape toți am făcut-o măcar o dată la guriță pentru degustare sau, poate, hidratare.
part
Andreea, nu e gata vacanta,ne am luat o sapt si din scoala fiindca are tati treaba la salzburg luni;) multamim oricum, avem nevoie de urari sambata viitoare la olimpiada de mate
Hey, gata cu vacanta! Succes la scoala & gradinita!
Minunat povestit! Parca (,) coboram si eu cu voi pe camila!
Eeee, atunci minunat! Vacanta placuta in continuare! (Pentru inca o saptamana va invidiez!)
Multumim