După ce l-am rugat şi a acceptat să-şi ajute fratele mai mare la adunat mingile de pe terenul de tenis, Felix a venit la mine, plângându-se cu vocea lui subţirică, miorlăită şi cântătoare:
“Simt foate uău!”.
Îngrijorată, deja cu gândul la complicaţiile unei insolaţii-fulger, îl întreb: “de ce te simţi foarte rău?”
Şi pentru că îngrijorarea mea este exagerată, deci trebuie să dispară, primesc de la Felix următorul răspuns: “pentu că nu simt foate bine!”
Şi dusă fu. Îngrijorarea.
:-)))
ce fain e felul asta inocent de a trece rapid de la o stare la alta doar pentru a-i face pe plac mamicii!si invers;-)