E bine!

“Ce mai face sora ta care mananca frunze?”, m-a intrebat o fetita de aproape 4 ani.
“Este acasa, se joaca cu fratiorul ei.”

Da, asta face. Dar fiind sfarsit de saptamana, deci pauza de lectii, “sora” mea este in pericol de a se plictisi.
Insa iata, a trecut si ziua de duminica, iar Kiti nu s-a plictisit prea tare chiar daca a stat numai in casa. A ascultat trei povesti, a dansat, s-a jucat cu mingea, l-a “chinuit” putin pe Felix, apoi pe Horia, a urmarit doua filme de desene animate.
Si, foarte important, nu s-a mai plictisit, nu s-a mai ascuns, nu a mai fugit de noi ca sa se bucure singura. S-a bucurat cu noi.

Este datorita vacantei care s-a incheiat de curand? Sau datorita terapiei care n-are cum sa nu dea si roade? Se intampla datorita trecerii timpului care aduce maturizare, experienta, desteptare?

E bine sa o vezi bucuroasa.
E bine!