Când cântăm împreună, Kiti este extrem de atentă la mine; cu ochii ațintiți asupra mea ca-ntr-o oglindă își remodelează sunetele emise cât mai asemănător cu ale mele. Înțelege intuitiv gesturile mele, ea își ajustează tonul și înălțimea sunetului, urcând sau coborând după cum îi indic cu arătătorul. Imitația ei, deși brută și mai puțin expresivă…

Este sfârșit de ciclu școlar la școala lui Felix, dintr-a treia i se schimbă învățătoarea. Mi-a spus de câteva ori în ultimele săptămâni că, într-un fel, nu așteaptă ziua de joi, adică ultima zi înainte ca miss să nu mai fie missa lui niciodată. Nu prea am cuvinte să-i răspund și sunt mulțumită pentru că…

Aud cum se împăunează că li se încadrează odoarele, mereu trec linii, ba le mai și sar pe câte unele, dar mie îmi displace ca mirosul putregăios toată împărțirea asta în trepte a copilăriei, peste care să ne împingem repejor copiii, mânați de la spate ca niște bidivii antrenați și resemnați, mi se insinuează prin…

Stau cu Felix în fața pianului, laptopul stă deasupra lui, lecția de pe youtube nu stă, ci se desfășoară în ritmul nevoii noastre, dar păstrându-și totodată ritmul inconfundabil al cântecului lui Ray Charles, Hit The Road Jack, eu fac mâna dreaptă, Felix face mâna stângă, amândoi ne aducem încântare din acorduri echivalente cu cele originale,…

Este duminică și îi desfac codițele răsucite și închise ermetic ca niște cuiburi de rândunică în miniatură; de câteva luni bune, de când părul îi tot crește în ciuda discretelor zgâlțâieli de nervozitate ale fetei, cu care își ‘piaptănă’ părul, aștept momentul ăsta cu drag și cu ușoară teamă. Simt iarăși dragul cum înghite teama…

Un bunic îmi povestește că l-a întrebat cineva dacă nepoata lui face modelling și cum n-a știut ce să răspundă, Felix îmi spune că s-a jucat în pauza mare cu părul lui Miss, eu caut primăria într-o clădire care nu mai e nimic de două luni de zile, o pisică drăgălașă iese tiptil din pădure…

I-am spus că mulți suntem cei ce cunoaștem opreliști încă de timpuriu, îmi pare rău să-ți pun piedică în calea frigiderului, așa nu se mai poate, iar Kiti mi-a răspuns că o să tragă de noi până la epuizare, fiindcă ea, una, nu e de acord cu opreliștile de orice fel, ce Dumnezeu. Bineînțeles că…

Parcă s-a mai dus din tristețea lui Felix, în drum spre școală se învoiește să-mi povestească din examenul Cambridge de ieri, spune-mi exact cum ai spus, during the weekend I play with Lego with my brother, sometimes I watch TV, I always play tennis with my family and do homework și de-astea, e iarăși accident…

Nu știu dacă sunt precaută sau îngrozitor de reflexivă, dar gândurile iscate din observațiile obiective asupra lumii și imaginarea posibilităților de desfășurare a fenomenelor mă fac anxioasă. Și totuși sunt un om optimist, să-mi spun un optimist latent-anxios, cu gânduri intruzive. Măcar este vară, iar ideile pătrunzătoare se ciocnesc de lenea de a le primi,…

Stăm de vorbă după nopțile astea agitate, fiindcă i se umezesc ochii de cum se lasă seara, e timpul să punem monștrii pe masă și să uităm de sprayul anti-monștri cu ridicolul său efect fugar de-un zâmbet, apoi să ne promitem încrezători alungarea lor cu ceaiul vise plăcute, pe care-l bea fără nicio împotrivire înainte…

Păstrez o vreme o prudentă neîncredere în florile aduse gata crescute în grădina mea și sădesc cu nădejde plantele tinere în pământul nedeprins încă spre a le fi izvor de creștere; mi-e confortabil atașamentul temeinic în ritm potolit. Le încurajez naiv să crească și să se amestece bine cu pământul și nu le promit decât…

De cum intră în casă se pornește pe un râs în hohote ascuțite, neîntrerupt decât de exigența ultimă a trupului față de nevoia de oxigen, fără de care n-ar mai putea să-i lase râsul să-și bată hohotele în ritm și înălțime exasperante, și râde, râde supraacut de-mi zguduie pieptul de o congruentă suprastimulare, și nu…

Deși greșește ușor în două locuri, Felix își cântă dezinvolt piesele minirecitalului de pian, iar eu îi cunosc liniștea și siguranța cu care o face. “Nimic nu cunoaște delicatețe mai mare decât mama și câinii”. Sare iarăși ca un căprior la final și scoate limba ca un câine între două piese, atunci când își privește…

Descopăr încântată primii boboci de trandafiri în grădină. Cel mai tânăr dintre ei, un firav trandafir portocaliu, are pentru prima oară un boboc mare, sănătos, semn cert de maturizare și împreunare armonioasă cu pământul. Îl las pe Horica să mă aștepte nerăbdător în mașină, înainte de a porni către școală, pentru a mă bucura câteva…

Pe vremea când Kiti nu știa să îmbrățișeze, eu nu aveam blog sau aveam, însă nu notam că nu îmbrățișează. Între timp fata a aflat cum se îmbrățișează și, mai ales, a descoperit de ce se îmbrățișează. Așadar se înțelege că nu știu dacă momentul zero al îmbrățișării îl precede sau succede pe cel al nașterii…

Aștept de la bujorii plantați anul trecut să se prefacă în tufe stufoase, încărcate cu flori parfumate și nemaipomenit de frumoase, aștept oarecum cu reținută nerăbdare și temere, fiindcă încep să înțeleg că în miezul unui câmp bătut de vânturi, o grădină ca-n visul pe care-l am nu poate fi pusă cu mâna, ci trebuie…

Îmi strigă vino cu mine, eu o ignor și mă apropii de ușă, mă urmărește cu pas hotărât și insistă cu ton de ordin, vino cu mine, însă eu vreau să stau lipită de ușă (trebuie să spun că am putere mai mare decât ea să fac ceea ce vreau să fac și profit, fac…

Când eram cam de vârsta lui Kiti, îmi găseam singurătatea trebuincioasă într-o casă plină, culcându-mă târziu și trezindu-mă devreme, ca să-mi aduc magnetofonul lângă mine, o treabă nu chiar lesnicioasă, ținând cont că aparatul era voluminos și greu, să-l sprijin oblic de marginea patului, să-l derulez la piesele favorite și să mă cufund, ascultându-le în…

Crește și se-ndeseste neobosit părul copilei strâns, într-o aproximativă neintrerupere, în câteva codițe mici. E foarte ciudată cu moațele astea, e de părere Horica, în timp ce, ca un făcut, un tânăr cu tot părul prins într-un moț în vârful capului ne taie calea. I-am liniștit fetei bretonul înfoiat cu o agrafă metalică simplă, ce-mi…

Stau ascunsă în mașină, am tras draperiile, fotoliul este lăsat pe spate, citesc, pădurea umedă mă răcorește cât te aștept să vii să mă cauți din pragul școlii, sunt neprietenoasă cu lumea, de-asta stau ascunsă, nu-mi trebuie să știu de niciunele, iar tu înțelegi mofturile mamei tale și vii singur în prag, de unde repornesc…

Vine cu testul de la matematică la semnat crezând că e testul de la română. O face cu aceeași candoare cu care tații luați repede mai încurcă vârstele copiilor lor. Etichetele ajută la ordine, dar nu prind neapărat esențele. Dacă o fac, cu atât mai bine pentru ele.

Nu-mi plac ghicitorii în stele, mă sperie ale lor preziceri și-mi împiedică încrederea. Dar nici nu mă entuziasmează tălmăcirea viselor, pentru că visez suficient de alambicat încât să mă umplu de entuziasm. Dar așa ceva! Nu pot să le înțeleg în alt fel decât ca pe gânduri învălmășite din nezicere. Îmi trebuie o cafea. În…