Limpede și curgătoare mă destrecor de spontaneitatea simțirii, rămâne să devin mai vâscoasă decât eram în trecutul apropiat, dar nu atât de chinuită ca în trecutul trecutului apropiat, calc încă curată și fără grijă în picioare obișnuințe vechi care-mi pun de ciudă piedici obrăznicuțe, dar eu le zâmbesc din reflex, reflexul simplicității se numește și…

Valurile mari se leagă ordonat în linii paralele după noaptea furtunoasă, ca-ntr-o împletitură uriașă, monotonă, numai rânduri “pe dos”, cu o energie halucinantă, pe care n-o ghicești de la primii pași. Până te lovește cu răsunetul ei extrem. Toți cei care îndrăznim suntem avertizați cu câte-o spargere mai nebunatică de stabilitate, nimic nu stă pe…

Insula rasare inalt din apele turcoaz si calde ce o hranesc, drumurile ei inspaimantator pe alocuri de inguste si abrupte sunt atat de serpuitoare incat imi pun rezistenta stomacului serios la incercare. Nu le poti evita, iar cand ratacim fara voie pe ale sale fascinante carari, am senzatia unei reintoarceri in timp, nu neaparat un…

E veselă Kiti și… a fost mușcată de un câine, aud la telefon, dar tonul glasului ce-mi vorbește îmi spune să rămân la partea cu veselia. Rămân, însă nu mai mult de câteva secunde, întrucât am nevoie de mai multe amănunte, pe care A. nu mi le poate da. Dau niște telefoane și aflu repede…

O invit pe terasă, Kiti se gândește cinci secunde și vine. Parcă a mai crescut sau merge pe vârfuri, pentru că o ard tălpile. Altfel nu pare s-o deranjeze căldura aspră, abia am convins-o să iasă de sub pernele decorative, mari ale canapelei. Pe terasă este și mai cald decât în casă, dar afară ai…

Ador nopțile mișcătoare în jurul casei, nicio pasăre cântătoare a nopții nu mă mai sperie, nici vântul nervos ce aruncă draperia rotund deasupra noastră în capul somnoros al dimineții întunecate sau ploaia sănătoasă de care îmi este dor, dinamica tainică a nopții îmi ține gândurile în simplitate, neintuitive, fără excese și călăuze intruzive prin desișul…

Există secunda 61? Da, există, dar este foarte rară. Cât de rară, rară ca diamantul sau ca ninsoarea în deșert? Și dacă există, eu unde o pot vedea? Tu n-o poți vedea, deși există, de fapt n-o poți nici auzi, nici pipăi, nici măcar n-o poți gusta, să vezi dacă se topește în gură sau…

Astăzi este ziua lui, însă în clipa în care scriu asta, Horica n-are încă șaisprezece ani. Duce bomboane de ciocolată la tenis, iar unei fete i se pare ireal să fie astăzi ziua lui. Noi râdem, fiindcă uimirea fetei este nevinovată, dar o înțeleg, într-un număr covârșitor de cazuri, copiii nu împlinesc vârste noi în…

Se întâmplă seară de seară fierbinte de vară o simetrie intuitivă la masa de ping pong, adolescentul- cu nevoia colosală de a-și învinge maestrul, cunoscut și ca mama- și copilul, care e trist la gândul că ar putea să mă bată la un moment dat. Fac destule zilele astea excesive, fac, fie și ping pong,…

Îi arăt do-ul pe claviatură ea tremură neliniștită așezată pe genunchiul meu stâng ar vrea să plângă însă nu o las zice după mine un do ca un ‘duo’ mușcat de fund mai și icneste se ridică revine pe genunchi gândește-te la floricica de la Ikea îi spun și parc-aș apăsa un buton arată ‘do’…

Ploaia cade și nu cade pe drumul către casă, însă norul de deasupra lui rămâne întreg, neîntrerupt, ca o membrană impermeabilă. Și Felix este pentru dorul sau o membrană, dar una semipermeabilă pentru lacrimile prin care se materializează. Măcar trăiește desăvârșit clipele, între două suspine adoarme adânc. Stau între el și Kiti, care nu oftează,…

Plec la drumul de 300 de kilometri cu ceva strângere de stomac, deși conduc zeci de kilometri zilnic, dar sunt prudentă și îi dau mai multe explicații ale manevrelor mele lui Horica, fiindcă știu că le-ar cere, dacă n-ar fi atât de delicat încât să n-o facă. Copiii împreună cu verișoara lor stau aranjați după…

Stăteam sub umbra groasă a unui copac bătrân, cu trunchi colțuros, și mă întrebam dacă aș putea să mă cațăr până la coroana lui încâlcită, în cazul în care un urs brun ar apărea din pădurice. Nu știu ce mi-a stimulat gândurile aventuroase înăuntrul părculețului neofensiv, poate că nodurile lemnoase, neregulat împărțite pe toată desfășurarea…

Felix este mândru, a lui a fost ideea să pornim sezonul de luat masa pe terasă astăzi. Dupăamiază târziu, ăsta ne este timpul pentru prânzit duminca și mai multe avantaje decurg din asta. Nu spun despre sațietatea ce ține până mai târziu și ne lasă împăcați să sărim peste cină, adesea prea îndestulată, adesea regretată,…

Copilul vrea să afle ce este mai real, un nor sau un perete alb, eu îi spun că depinde ce-l doare mai tare, a fi cu capul în nori sau a se da cu capul de pereți; o vacă mugește undeva, departe în sat, iar o porumbiță albă se drăgostește lângă un porumbel pestriț; un…

Sunt multe dimineți, ca cea de azi, în care Kiti se trezește în dispoziție neutră, e ca un chec făcut de mine, nici prea pufos, dar nici îngrămădit în el însuși, precum nu e nici dulce, dar nici respingător pentru un amator de zaharuri. Apoi, mai năvalnic decât se întâmplă efectul prafului de copt din…

Cerul dimineții este umbrit de nori blânzi și inutili, astfel bucuria lui Felix, încălecat pe bicicletă, strălucește mai tare, stau alături de alți doi părinți, suntem toți părinți de liceeni, realizați ce înseamnă asta?, Felix își frânează prelung, cu zgomot bicicleta în fața băncii de deasupra căreia se ridică temeri părintești (cele care nu se…

Ciocănește undeva în spate, dar ciocănitoarea nu face singură melodia deslușită; părculețul este plin de păsări de mai multe feluri, iar când stau să le număr, aproape că nu-mi vine să cred, locul îmi apare ca un mic paradis ornitologic în miez de oraș. Este un vechi domeniu scăpătat, cu copaci bătrâni și tufe perene…

Dac-ar fi să fiu o piesă vestimentară, aș fi două, o ie și-o pălărie, nu pentru că acestea ar putea fi la modă, ci pentru că sunt. Hi, hi, glumesc, desigur. Aceasta este o destăinuire a îngâmfării mele, într-o zi în care nu port ie, nici pălărie.  Ieri am plâns. Plânsul meu a venit din…

Felix își pune cămașa, dându-și centura din fața pieptului în spate și numără la câte minirecitaluri de pian a îmbrăcat-o. Sunt vreo șapte, cu două pe an în medie, iar asta mă face pe mine o cumpărătoare isteață. Papionașul rezistă. Pantofii însă- nu. Îl strâng atât de tare, încât le împing călcâiele în interior, să…

Ei bine, observ că dragul este hărăzit să se nască duminica și în lipsa acelui imbold, pentru că, atunci când mă ajunge disperarea, iau foarfeca și tund fata. M-a ajuns, chiar înaintea duminicii, și tunsoarea ușor asimetrică îi accentuează fetei trăsăturile, mă simt un artist al înrămării! Vacanța cuprinde copiii treptat, de la băieți mari și…