O alint, ești o broscuță, ea zâmbește, ochii mijiți îi fac zâmbetul zâmbet și nu susțin alintătura mea, dar nu contează, de ce-ar face-o, o întreb, ești o broscuță?, ea îmi răspunde că da, eu mă prefac că sunt surprinsă, dar nu faci oac, oac, însă Kiti mă uimește cu ale ei, oaca, oaca, ce…

Îi urez noapte bună lui Felix prin telefon în ambele seri în care se află în excursie, el primește laconic întâlnirile noastre pe unde, îi simt tulburarea din voce, dar și confortul pe care grija bună în care se lasă i-l dă. Nu plânge. Apoi sosește a treia zi, seara târziu, la școală, unde îl…

Pentru a putea fi drepți este necesar să privim oblic, iar când privim drept în față, realitatea este cel mai puțin obiectivă. Din iubire pentru părinții lor care-i fixează cu adorație, copiii își cer prefacerile continue. N-am mai multă încredere în soare decât atunci când abia se ivește de peste zare. În plus, atunci privirea…

Suntem ori foarte cuminți, ori simt eu excesiv (cum am spus și aici), însă câteodată, deși strânși cu toții laolaltă, găsesc necesar să recapitulez logic componența familială, întrucât mă împiedic de senzația de incomplet. Acum, cu Felix plecat de acasă, senzația neatrăgătoare este mai accentuată, în plus, are o notă sonoră, echoică. Cu alte cuvinte,…

Închid cu sârmă ghimpată în fiecare duminică seara la orele opt și treisprezece minute fiecare arie defavorizată de pe capul lui Kiti fiecare rotund denudat cu minuțiozitate, arată chic așa, cu gardul protector bine înfipt pe partea stânga a capului, dinspre occipital îi cade aproape pe frunte, uitasem să zic că fata preferă stânga, suplinește…

Spunea deunăzi scriitoarea Ana Barton pe facebook că spălatul la oameni are de-a face cu neputința, în cazul fetei noastre chiar așa este, o neputință stranie de a-și integra acțiunile în context social funcțional, dar am încă mult drag pentru spălat în vârful degetelor și copila- multă înțelegere pentru pornirile mele de îndreptare, ceea ce…

 Ies pe vale sub un plafon de nori pasionali    o gamă minoră se cântă de niciunde   depresiunea este relieful fiecărei celule în parte   mă depărtez de mine suficient de mult încât concretul să nu mai conteze   măcar până pornesc din nou   să mă năucească senzațiile   această zarvă biochimică celulară dureros de concretă. 

Ridic în sfârșit legitimațiile fetei, înainte să le pun în geantă, le admir caracterele ferme, ascuțite, probante, fiindcă astfel transpar acestea de sub foliile pe care doamna de la protecția copiilor le laminează chiar sub privirea mea, îi admir și fetei din fotografie zâmbetul angelic, apoi citesc înscrisurile de pe ele, expresia ‘persoană cu handicap’…

Kiti nu vorbește cu mine astăzi, ea nu-mi spune că vrea mai multă atenție. Nici eu nu-i vorbesc prea mult, cuvintele care-mi scapă nu sunt de supărare, ci din comoditate. Fata nu mă strigă insistent din camera de zi, ea își umple un pumn cu floricelele mele parfumate din bolul de sticlă. Le ridică cu…

Deschid ușa către terasă și parfum de leuștean, frumoasa asta își caută scăpare peste perdeaua de frunze ale mestecenilor, zboară pestriț, măscărici la carnaval, perdeaua de frunze, se țese subit (nu este virgulă între subiect și predicat) ca într-o magie sau ca în poveștile lui Felix unde se ‘apasă un buton’, multe butoane se apasă zilele…

Îl ascultăm pe Louis Armstrong, în felul ăsta ajungem să vorbim despre segregația rasială, copiii sunt indignați de comparațiile provocatoare cu o gorilă făcute de ziariști ai vremurilor sale, conchidem împreună că discriminările aduc prea multă tristețe în lume, Horica își amintește de acea gorilă-mamă din grădina zoologică din Dublin care l-a înspăimântat cu privirea…

Uneori stau și gândesc, alteori doar stau, ca-n bancul ăla, mai mă găsesc mergând anapoda sau drept când cuget deșănțat ori când o fac ca răspuns logic al unor întâmplări, desigur, sunt un băștinaș al propriilor mele limite, fizice și spirituale, tot mai sănătos aclimatizat în mine, ceea ce e și rău, dar e și…

M-am plictisit de tine fără ochelari, îi aruncă Felix lui Horia, recent și neclintit purtător de lentile de contact, știu că o spune în joacă, dar o spune și cu dor de sine, Horia ‘il răsplătește’, dar îi și înțelege melancolia, el face o dezvăluire, știi, de fapt când te tachinam, spunându-ți că ești mic,…

Nu te îndoi că turcoazul e albastru cum te îndoiești de tot ce nu este impresia ta sfătoasă fiindcă e pe atât de albastru pe cât de singur sunt eu pe lume. S-ar putea spune că te oblig să mă iubești, iar întrucâtva chiar asta fac. Când copilul mi-a ordonat mai demult, ‘te oblig să mă iubești’, de fapt…

Urmăresc un film artistic cu scenariul după o întâmplare reală petrecută în timpul celui de-al doilea război mondial, filmul este presărat cu imagini-document absolut răvășitoare, e prea mult, îl opresc. Cum își pierd oamenii umanitatea, n-am cum să nu mă întreb, apoi îmi apare în fața ochilor femeia de aseară, o văd cum mă sfidează…

‘Fetițele mari nu se mai joacă cu păpusi’, înțelege cu sufletul ei de mamă-artist prietena Roxana Ene, privind fotografia copilei noastre, pe care nu mă împotrivesc să o expun, nu sunt singura pe care expresia surprinsă o inspiră, de aceea îi dedică acest poem: A GIRL WITH A DOLLthere´s a fly on the walland the…

Știu că glumește pe jumătate, însă cealaltă jumătate mă scoate din sărite. Nu înghit în sec, întrucât iritarea mea este plină de conținut, așadar îi spun fără înconjur că el, Horica, îmi apare în clipa asta neplăcut de impulsiv. Tace, când ar putea să năvălească într-o dispută, eu nu tac, fiindcă tăcerea mea ar putea…

Nu este șase și sunt deja trează, nu aud mișcare în casă (ignor totuși mișcările respiratorii delicate, cu care am crescut și m-am configurat), nici becul în camera fetei nu este aprins, ca să mă agăț cu privirea de el, îmi trebuie alt reper luminos, nu găsesc, zic să mai cad câteva clipe în visare,…

Eh, în cele din urmă filmul de ieri (Cenușăreasa) n-a fost extrem de plictisitor, Felix îmi povestește entuziasmat o secvență cu un șoricel amuzant, îmi spune despre punga medie de popcorn, ‘exact ca a lui miss’, din care a ciugulit, ca rațele lacului de lângă noi, în continuu două ore, două ore, îți dai seama?,…

Prima tartă (cu zmeură) din anul ăsta deschide drum primăverii, deși nu sunt sigură dacă determinarea nu este inversă. Oricum, ceva este limpede, putem renunța la jerseul de sub palton. La lalelele de sub pământ nu renunț, chiar dacă nu dau niciun semn că ar vrea să iasă. Mai aștept. Felix așteaptă să ajungă la…

Aflu că astăzi este Ziua Mondială a Povestirii și Ziua Fericirii, iar faptul că povestirea și fericirea împart aceeași zi este o întâmplare fericită, cum altfel? Dacă-i pui zilei și eclipsa solară în centru, iat-o gătită de sărbătoare. Felix simte ceva iz aniversar în aerul dimineții, întrucât se găsește îndreptățit să ceară să mănânce Nutela…

Cobor în pădure, nu intru, nu urc, ci cobor privirea către verdele înmiit mai verde decât ieri, prefacerea este continuă, dar perceperea ei e discontinuă, verde, verde, verdele trebuie să prindă pe oricine, dacă cineva nu crede asta, atunci ar face bine să captureze el verdele, mă împresor cu pădure, nu mă plimb, nu mă…