Neplăceri

Nu îmi place că (mai) ninge şi că am ezitat să cumpăr două căni de ceai. Le-am ţinut în mână, erau frumoase, le-am rotit admirativ, apoi le-am lăsat pe raftul din magazin. Nu îmi place că nu pot să beau un ceai vesel dintr-o cană optimistă acum, când ninge la mine pe fereastră. Lui Felix nu îi place să cânt cu vocea. Mie nu îmi place că lui nu-i place, dar totuşi cânt. Atunci când asta se întâmpla, încă nu ningea. Acum Felix este ferit de neplăcerea ca eu să cânt, fiindcă mie nu îmi mai vine să cânt. Lui Kiti nu îi plac semafoarele pe roşu. Le detestă chiar, ar putea fi mult mai fericită fără ele. Nu-i place nici pâinea cu secară, dar, pentru că nu ştie că este cu secară, mușcă din ea. După ce îi simte gustul, o scuipă din gură cu grijă direct în farfuria lui Horica. Acest lucru îi provoacă şi acestuia o neplăcere temporară care-l face să se plângă cu voce tare, însă el aflându-se cu gura plină (tot cu pâine cu secară) scoate niște sunete colaterale. Emisiile acestea neaşteptate îi provoacă lui Felix o supărare, „mami, Horica mă face să spun ‘yucky’, fiindcă pleoscăie: yucky!”.

Pe de altă parte, sâmbătă, pe când răsfoiam Dilema veche cu lenea de weekend de după masă şi cu cana cu cafea alături, am dat cu ochii de un subtitlu îngroşat, ‘Kiti’. Era vorba chiar despre Kiti a noastra, ce surpriză!. Iată linkul.