Am citit într-un articol medical că semnalele pe care organele aparatului digestiv le transmit hipocampului fac parte din sistemul complex de orientare spațială și iarăși informația asta m-a întristat puțin. Să fie imaginea încântătoare a rememorării spontane a unui timp scump pierdut din clipa în care romancierul resimte gustul acela doar expresia uneia dintre multele funcționalități adaptative ale organismului omenesc? Să fie întreaga poezie a vieților noastre doar oglindirea unor banale și adesea dizgrațioase reacții fizico-chimice? De unde atunci emoționarea pe care artele ne-o înlesnesc, de ce fiorul tainic și bucuria?