Bufetul suedez

I-am spus că mulți suntem cei ce cunoaștem opreliști încă de timpuriu, îmi pare rău să-ți pun piedică în calea frigiderului, așa nu se mai poate, iar Kiti mi-a răspuns că o să tragă de noi până la epuizare, fiindcă ea, una, nu e de acord cu opreliștile de orice fel, ce Dumnezeu. Bineînțeles că noi oprim, iar ea împinge, că energiile nu s-au epuizat, dar va veni și-o zi de relaxare, măcar una, și chiar una a fost de-ajuns când a venit, să știi că ai avut dreptate să te ții revoltată, uită-te la tine ce veselie și dezmăț gustativ produci în libertate, așa am închis noi ochii, mărinimoși și osteniți, apoi ne-am veselit cu ea într-o absolută necrispare, până la urmă binemeritată de ambele părți, încordate în egală măsură sau poate nu tocmai egală de vreme ce a desfăcut încordarea, mă rog. Asta s-a-ntâmplat de ziua ei, nici nu putea să se întâmple în zi comună o astfel de întâmplare excepțională, eu și ideea mea de bufet suedez, deși italian sau de altă proveniență mediteraneană ar fi fost mai potrivit să-i zic, este amuzant să-ți vedem mulțumirea cu care te îndrepți către bufet, darămite cu cea cu care te întorci cu mâinile pline, ești înduioșătoare în bucuria ta interzisă (nu astăzi), normal că am continuat să facem haz de subita pasiune a fetei, bufetul suedez, ce mai revoluție, aproape la fel de importantă precum căderea zidului aceluia, dacă ar fi să socotim întâmplarea la scară potrivită, să fim totuși serioși, nici chiar așa. Motiv pentru care facem memorabilă împrejurarea impresionării definitive a fetei de către bufetul suedez, în ciuda prejudecăților ce spun că patosul nu se poate naște acolo, și, desigur, continuăm să râdem și s-o tachinăm pe seama noii ei supape către încântare, bufetul suedez.

Leave a Reply

%d bloggers like this: