Pa, pa, boubou!

Poveste tradusa din revista Histoires pour les petits cu ilustratiile de-acolo. Povestea ii place mult lui Felix pentru ca si el a fost si mai este un copil purtat cu drag, chiar daca nu in sling (de care n-am stiut pana de curand).

Ghemuit într-un boubou strâns pe spatele mamei sale, Amadou se afla în drum spre casă, când se întâlni cu prietena lui, girafa, care se răcorea la umbra unui copac.

-Bună ziua, girafă! Nu te incomodează să ai nasul atât de aproape de cer?
-Nu, răspunse ea. De sus, de la înălţime, eu pot să miros totul! Mai încolo, când te vei putea căţăra în copaci, vei putea simţi şi tu toate aromele pământului aduse de vânt!
Amadou se agăţă de gâtul mamei şi zise:
-Parfumul mamei mele îmi este suficient! Miroase atât de bine a vanilie!
Amadou era încântat de plimbarea aceasta, instalat confortabil pe spatele mamei sale.
Aproape de câmpie, Amadou întâlni un bun prieten, struţul.
-Spune-mi strutule, de ce alergi tu atât de repede?
-Pentru a fi mereu primul, răspunse struţul. Când vei fi mare, vei adora să alergi cu prietenii tăi!
Amadou îşi lipi obrazul de pielea mamei sale şi răspunse:
-Eu prefer să merg în ritmul paşilor mamei, pentru că ea are un mers atât de liniştit!
Aproape aţipit, Amadou fu salutat cu un răget de către leu.
-Şşşt, îi spuse Amadou, chiar trebuie să faci atâta zarvă?
-Binenteles, eu trebuie să mă fac respectat! Curând şi tu vei vrea să te faci auzit şi vei fi foarte mulţumit dacă vei avea o voce atât de puternică precum a mea!
Amadou care o asculta pe mama cântându-i un cântecel răspunse:
-Vocea mamei mele este cea mai dulce muzică, nu îmi trebuie alta!
Ajungând lângă casa lui, Amadou văzu maimutelele făcând tot felul de acrobaţii.
-Amadou, vino să te joci cu noi, strigara ele.
Amadou ar fi vrut să li se alăture dar în acelaşi timp se agăţă şi mai puternic de gâtul mamei sale, soptindu-i la ureche:
-Mi-e un pic frică. Şi, în plus, prefer să stau cu tine, este mai puţin periculos.
-Dar mult mai puţin amuzant, îi răspunse mama.
Amadou reflectă asupra spuselor mamei şi sări afară din boubou.
-Gata cu boubou-ul pe ziua de astăzi, strigă el mândru.
Amadou se apropie de maimuţele şi le privi cum se amuzau ele ca nebunele. Pentru a-l încuraja, maimutelele îl chemară:
-Vino cu noi, Amadou, vino cu noi!
Amadou se alătură jucăuşelor şi învaţă de la acestea să se balanseze suspendat de liane. Era extrem de amuzant!
-Uite, mamă, ce pot să fac! Nu-mi mai este frică!
Apoi încercă să facă nişte salturi pe care le găsi tare distractive.
-Mic rege al piruetelor, ai grijă să nu te loveşti la cap, îl atenţionă mama sa, puţin îngrijorată.
După un timp, se făcu vremea ca Amadou să-şi ia la revedere de la noii săi prieteni.
Seara, înainte de a adormi, Amadou o întrebă pe mămica lui:
-Mami, nu vom arunca boubou-ul, nu-i aşa? Poate că vom avea nevoie din nou de el într-o bună zi, când eu voi fi obosit la întoarcerea de la piată.
-Ai dreptate, îl vom păstra, îi răspunse mama. Şi nu îţi face griji, chiar şi când vei fi mare tu vei rămâne un băieţel mic în inima mea!
Protejat de dragostea mamei sale, Amadou adormi liniştit.
Si toţi copiii din lume pot să facă la fel!

 

Comments

Lasă un răspuns

%d blogeri ca acesta: