Povestea


„Hai odata, te rog, grabeste-te!”, striga spre tati.
E prima zi de scoala, Horia se uita la ceas si e suparat. Stie ca va intarzia. Offf!
„Urasc sa intarzii!”
„Acum nu mai avem ce face, imi pare rau. Iti ceri scuze ca ai intarziat si ne vom stradui sa nu mai intarziem.”

E liniste in clasa. Pai sigur, doar am intarziat. Bat la usa, apas pe clanta si intru.
„Buna dimineata si La Multi Ani!”, spun tare catre doamna invatatoare si catre copii.
„Va rog sa ma scuzati ca am intarziat insa lasati-ma sa va spun povestea!”

„Spune povestea, Horia!”, zice doamna invatatoare zambind.

„Da, da”, striga copiii curiosi si doritori de subiecte extrascolare.

„Azi de dimineata ne-am trezit la timp, ne-am spalat, imbracat si am luat micul dejun. Toate la timpul lor. Era 8 fara zece cand m-am uitat la ceas. Exact cum ne-am propus.
Am coborat impreuna cu tatal meu din casa si, vrand sa urcam in masina, vedem scaunele de masina ale fratilor mei ramase aici inca de sambata, atunci cand ne-am intors in Bucuresti de la bunici. Ah, ce ne facem? Este tarziu, insa nu ii putem lasa pe pitici fara scaunele, pentru ca si ei vor pleca un pic mai tarziu sa o duca pe Kiti la gradinita. Asa ca tata n-a avut incotro si a mutat scaunelele in masina mamei. S-au mai dus 5 minute.
Apoi, cand sa pornim, nu vedeam nimic prin geamuri, asa ca am mai asteptat inca 5 minute sa se dezabureasca. Stiti doamna, masina are un sistem de dezaburire care actioneaza rapid totusi la cat de frig este afara.
Si, iata ca minutele pe care eu ma bazam ca sa fiu la scoala inainte de 8 s-au dus!
De aceea am intarziat, imi pare rau.”

„?”, intreaba doamna din privire.

„Asta a fost povestea!”

„Ce scurta, ce scurta!”, striga copiii din banci…

Lasă un răspuns

%d blogeri ca acesta: